Responsabilitate socială a corporaţiilor - Episodu 1

Astăzi o ardeam eu aşa hippie prin hârţoagele mele de la facultate, când mi-am adus aminte de un subiect despre care voiam să scriu de foarte mult timp, si anume responsabilitatea socială. Şi nu a oricui, ci a corporaţiilor, şi nu a oricăror coorporaţii ci a celor mari, respectate, multinaţionale sau gen.
Aşa. Să începem cu începutul: Conform enciclopediei libere Wikipedia:

Responsabilitatea socială a corporaţiilor (în literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate Social Responisibility) este un concept care se referă la o prezumtivă datorie pe care companiile (ca actori sociali) ar avea-o faţă de toate părţile implicate în desfăşurarea acţiunilor presupuse de activitatea lor economică. Conceptul se referă la toate categoriile de companii, de la microîntreprinderi până la multinaţionale. Prin datorie se înţelege faptul că respectiva companie trebuie să acţioneze în conformitate cu obligaţiile pe care le are faţă de părţile implicate şi respectând nişte principii morale acceptate de-a lungul tradiţiei.

Putem lua pentru început una dintre companiile mele "favorite" uber-mega-hiper-turbo-multi cunoscute, şi anume COCA COLA. Dacă sap mai bine prin analele internetului, campaniile de responsabilitate socială iniţiate de colos sunt la fel de ciudate precum lichidul dizolvator de rugină, denumit generic COLA.
"Politica noastra de responsabilitate sociala este concentrata in patru directii: piata, mediul, oamenii de la Coca-Cola si comunitatea. Pentru fiecare dintre ele, Sistemul Coca-Cola a aplicat constant principiul partneriatului social, economic si cultural, demonstrandu-si disponibilitatea de a se implica in actiuni menite sa impulsioneze valorile si dezvoltatea societatii in care opereaza." BULLSHIT!"

Şi încă fraza asta e de peste 2 ani. De atunci compania a mai facut Pula. Nimic, NADA, reclamă şi atât.
Si acum explicatiile - "piaţa" - Doresc să vândă cât mai multă băutură din aia neagră, nesănătoasă, cancerigenă, cu gustul ei divin (de care din păcate sunt eu dependent, o dependenţa din aia oarbă, la fel ca şi o iubire neîmplinită, din aia cu care părinţii nu sunt de acord, din cauză ca fata îi prea nebună şi se fute cu tot satu, dar fecioruţul până la urmă calcă peste porunca părintească şi fuge cu fata în Spania la cules de măsline, dar zdrobit de faptul că a lui idilă se destramă din cauza mult iubitei lui nimfe, care dezvirginează jumătate din populaţia micului Pueblo unde se stabiliseră, jură ca nu o să mai pună gura pe sticla de Cola - aşa e dependenţa mea.). Deşi gustul "DIVIN" ar putea să deşurubeze un şurub, dizolvând în câteva secunde şi ultima urmă de rugină, poate să transforme un banal ou într-o interesantă materie asemănătoare cauciucului, poate să facă ulcer, se comercializează, iar românii, printre care şi eu o consumă în continuare cu o nonşalanţă crasă. (ştiu ca propoziţiile sunt prea lungi pentru a fi citite - chinuiţi-vă).
"Mediul" - Se comercializează în sticle environmentally friendly de plastic, uşor de reciclat, şi de băgat botu. Din nou BULLSHIT! Mai puţin partea cu botu, ăla îl bagi uşor în sticlă, deşi cu scosu e mai greu.. (sufăr că nu mai beau de 2 luni (aproape) cola, dar promit că mă opresc aici cu chestia asta (aşa zisa mea dependenţă)). - CONCLUZIE - Sticlele din plastic de coca cola fut mediu. Desi puteam doar să zic că din cauza lor mediul arată mult mai inestetic (dacă acceptă grad de comparaţie - cuvantul inestetic), precum şi faptul că România e o ţară formată din aproape 99% ţărani care nu au cel mai vag concept privind reciclarea, ca termen, nu ca acţiune.
"Oamenii de la coca cola"- aici înţeleg. Corporatiştii cu buzunarele pline, sau mai degrabă "ză praivăt suis benc ăcaunt ful of auăr manii", belesc pula la soare prin Maldive sau ce pana mea staţiune mai fregventează ei cu Concordu` lor privat de enşpe milioane de euro. Putem fi sigur că muncitoru ăl de numără sticlele şi depozitează baxurile o să primească numai "- E criză, nene, nu avem bani, taiem sporurile, strângem cureaua, recesiune nenicule, recesiune." (despre părerea mea asupra recesiunii sau aşa zisei recesiune, în următoarele postări).
"Comunitatea" - Aha, haideţi domnilor directori de marketing, nu mai spuneţi. Vreţi să ziceţi că va doare pe voi în minusculele aparate reproducătoare despre pula mea? Pe lângă a vă lua leafa, maşina voastră cu dotări full option şi obişnuita prostituată de vineri, mai aveţi dumneavoastră şi timp să îmi suflaţi mie în cur? Desigur, asta e meseria dumneavoastră. Straşnică meserie. Felicitări. Dar deviez. Şi deviată o să rămaie. Concepţia mea despre respectiva companie. (rimează deci e adevărat).
Oricum, odată cu nopţile lungi de iarnă, părerea mea o să fie total schimbată, diametral opusă, cu privire la acest produs. Damn my vices.
Vă las că merg la un pahar de cola apă.