sâmbătă, 4 februarie 2012

Epi-logos


Noaptea era așa de întunecată încat nu se distingea decât silueta închisă a ceea-ce-părea un bărbat trecut de 50 de ani, cu un televizor în brațe. Lumina felinarului de pe strada îngustă îi scoase la iveală trăsăturile dure, parcă sculptate, ale feței palide și pline de riduri. Se auzi ceva din gang-ul întunecos. Ochii-i încă ageri, străfulgerară tomberoanele de gunoi de unde provenea sunetul. O pisică neagră, numai piele și os ieși dizgrațios dintre cutiile aruncate, se uită agale la om, acesta putea jura chiar că i-a zambit, ca mai apoi făcu un salt imens, ajungând pe fruntea acestuia. Televizorul pe care-l purta în brațe se crăpase de asfaltul umed, iar Șincea, încercă cu greu să își apere fața de ghiarele ascuțite ale micii creaturi. Aceasta însă nu ceda, și cu ultimele ei puteri îl zgâria pe ochi, pe nas, pe frunte cu o ură de care doar pisicile pot să dea dovadă. În cele din urmă, orb de ochiul drept – sângele i se prelinse peste toată fața, iar cu ochiul drept nu mai putea distinge nimic, reuși să apuce mâța de cap, și luându-și avânt o aruncă în văzduh. Aceasta zbură vreo doi-trei metri, ca mai apoi să se izbească de geamul unui apartament de la parter. Cu un mic zâmbet pe fața-i distorsionată, Șincea își puse mâna la ochi – ca și cum s-ar feri de soare – pentru a observa zborul scurt dar de efect al pisicii. Când aceasta rămase lipită de geamul cu pricina, izbugni într-un râset nebun, care tăia liniștea nopții de pe străduța aceea rău-famată. Râsetul se prelungi, ironia situației era clară, după câte pățise în seara aceea, ăsta era deznodământul perfect.. Nu se mai putea opri, observă că la unele apartamente, ferestrele se luminară, deja se puteau auzi voci: ”Taci în morții mătii că peste două ore trebe să merg la lucru!”. Dar lui nu îi păsa, măcar cu ceva ieșea biruitor în această seara, măcar ceva îi ieșise.
În cele din urmă se mai liniști, râsetul se transformă într-un zâmbet, iar zâmbetul pieri de pe figura lui, despre care nu s-ar putea spune că era urâtă, chiar și-așa la cei mai bine de cincizeci de ani ai lui. Merse lângă trotuar, privi spre televizorul cu rama de lemn crăpată în două buncăți egale, tubul CRT  s-a transformat în cioburi, care împrăștiate pe asfalt păreau, în mod ciudat, deosebit de frumoase. Lacrimile îi indundară ochiul stâng – în locul celui drept nu se putea distinge decât un cheag de sânge roșu-aprins, începu să lovească cu toata forța cioburile cu pumnii, iar sângele șiroia încet, pe măsură ce loviturile se-ntețeau, balta de pe trotuar se făcea tot mai mare.
Împleticindu-se se îndreptă, simți cum picioarele făceau eforturi suplimentare pentru a-l asculta, agale porni înspre... nici nu știa unde se îndreaptă, după seara asta nu mai putea fi nimic la fel, nu după ce făcuse.
Simțea că nu mai poate face nici-un pas, fiecare mișcare i se părea o muncă titanică, fiecare contracție musculară prea ”scumpă” pentru a fi făcută, fiecare pas – o agonie. Cu ultimele puteri ajunsese să se așeze în fața unui magazin de haine, pe un carton care era aruncat – se părea că special pentru el – pe jos. Doar acuma realiza cât de frig era afară. Îi părea rău că n-are cu ce să se acopere, că nu și-a luat ceva mai gros pe el. Închise ochiul. O vedea pe ea. Încercă să își ”curețe” gândurile, să o alunge uneva în străfundul minții sale, să îi zăvorască imaginea în cufărul cel mai ascuns din cugetul său.. să nu mai știe de ea, să uite că a știut vreodată. Dar oricât de mult încerca, știa că nu o va putea uita, că îi va bântui gândurile, visele, pentru toată viața.
Durerea parcă se mai domoli puțin. Cu greu deschise ochiul stâng, privi în jur, sperindu-se de lacul de sânge care s-a strâns în jurul lui. Un mic fulg i se opri pentru o secundă pe obraz, ca mai apoi să se transforme într-un picur cristalin de apă. Un-altul îi urmă exemplul, iar un scurt timp din ce în ce mai mulți fulgi cristalini de nea căzură din cerul negru-ca-smoala. Încercă să se ghemuiască cât mai mult, să nu simtă frigul care îi invada oasele. Observă că nu tremura, chiar daca îi era foarte frig.”Gata” -  își zise. ”Nu mai rezist, trebuie să mă ridic”. Încercă să facă o mișcare. Picioarele nu îl mai ascultau. Încercă din nou să își urnească corpul, de data aceasta reuși, se ridică în picioare, făcu un pas, alunecă pe sângele amestecat cu ninsoare, în căzătură se lovi de scările magazinului de haine. Nu simți nimic, decât după ceva vreme când privi înspre genunchi, care era zdrobit, în urma căzăturii. După puțin timp o durere cum nu mai simțise în viața lui în cuprinse corpul, vroia să urle, să se elibereze, deschise gura însă nu ieși nici un sunet, doar un șurierat prelung, lipsit de intensitate. Se întoarse pe spate, și își închise ochiul care îl mai asculta. Din nou în întuneric putea desluși chipul ei. O ură năpraznică îi umplea ființa, vroia să îi facă rău, să o facă să sufere, la fel ca și cum ea îl facea pe el. Cu un ultim efort strânse din dinți încercând să își imagineze altceva.
Era primăvară. Cireșii erau înfloriți, iar o mare de floricele alb-rozii făcea peisajul de basm. Păsările ciripeau, adierea suavă a vântului îl mângâia, iar mirosul ierbii îl facea să uite de tot. Se simțea foarte bine. Părea că orice grijă era departe, că orice gând rău îl părăsise. Se înșela. Începu să recunoască peisajul. Știa unde este. Și mai ales știa cu cine. Din nou vedea fața aceea pe care a ajuns să o urască atât de mult. De data aceasta nu avu timp să își schimbe gândul. O durere ascuțită în partea stângă îl făcu să își deschidă larg ochiul. Simți cum inima refuză să mai pompeze sânge în corp. ”O fi în grevă”, a fost ultimul gând al lui. O amorțeală plăcută îl cuprinse, el se lăsă în voia ei, amorțeală care luă cu ea și frigul, și durerea, dar mai ales... pe ea.  

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Prima dată cand a vazut-o, prima plimbare prin parc, prima atingere a unei mâini străine, prima mângâiere pe obraz, prima privire lungă în ochi, primul "te iubesc" spus într-o voce ușor nehotarată... toate acestea ii erau asa de fragede in minte incat nu putea sa creada ca a trecut atâta timp.. atâția ani. Ochii ei scăparau ca două diamante în semiobscuritatea din cămăruța unde stateau. El se simtea acum, mai mult ca oricând, sub vraja ei, nu putea să iși dezlipeasca privirea de la ea, o fixa si ramanea indelung cu privirea țintuită spre ochii ei. Trecu asa vreun sfert de oră, sfert de oră în care el incerca sa rationalizeze, sa gaseasca o explicatie logica la întrebarea care il măcina de ceva timp: De ce o iubeste asa de mult!? Ea nu-i oferea nimic mai mult decat ce i-au oferit celelalte femei dinaintea ei, dar dintr-un anume motiv sentimentele lui pentru ea erau asa de puternice incat nici nu se putea gândi ce ar fi pațit dacă ar pierde-o. Dar nu avea sa stie.. Se uita lung in ochii ei, vroia sa ii spuna cat de mult o iubeste, cat de mult inseamna pentru el, dar nu avu timp să schițeze vreun gest. O voce rece rupse tacerea: 
-Știi, de ceva vreme tot incerc sa iti zic ceva, dar nu gasesc momentul potrivit, oricum nu prea vreau sa discut despre asta. Spuse ea pe un ton rece cu vocea ei de copil, voce pe care el a ajuns sa o iubeasca atat de mult. 
- Haide, spune-mi, știi ca poți să îmi zici orice, spuse el pe un ton grav, care să ii dea de înțeles ca va fi acolo pentru ea și în momentele grele. 
- Cred ca ai observat ca am fost foarte dificilă în ultimul timp... Vocea ei rece si lipsita de personalitate umpluse din nou încăperea. 
- Iubita mea, da, dar am incercat sa fac tot posibilul sa treci peste perioada aceasta grea din viata ta, mai ales ca știu ca ai avut probleme și cu Vanessa, și ca e greu pentru tine sa le împaci pe toate, dar împreuna trecem peste orice obstacol, nu așa era vorba?
- Mda, vroiam sa îți zic, ca în ultimele zile am vorbit cu Matei. 
- Cu Matei? Dar ziceai ca nu mai e nimic între voi.. Și despre ce ați vorbit?
- Ăaaă.. aiureli, despre noi, și știi.. tot mai am sentimente pentru el.. 
Inima lui brusc sări o bătaie, simțea o căldură nefirească în piept, întreaga lui ființă interioară părea că se prăbușește, dar cu un calm nefiresc, reuși să întrebe: 
- Sentimente? În ce sens?
- Cred... de fapt mă gandesc... de fapt sunt sigură că e doar o obsesie, un vis pe care nu îl pot concretiza.
- Și ce vrei să zici cu asta? Întreba el într-o voce seacă privind-o fix în ochii ei albaștrii ca cerneala. 
- Vreau sa zic că ar fi bine să luam o pauză, nu e corect pentru tine, să continuăm. 
În momentul acela el putea să jure că inima îi era prinsă într-o menghină, cu ultimele puteri încerca să își păstreze calmul și să dea raspunsul:
- Știi că eu nu cred în pauze. 
- Știu. Nici eu, dar...
- Dar ce? Ce vrei tu de fapt să îmi zici? Haide, spune-o direct, și nu pe ocolite! Izbugni el fără să își dea seama că urla. 
- Păi...
-Vrei să ne despărțim? Asta vrei, spune-o pe șleau că nu-nțeleg, spuse el, de data aceasta pe un ton sobru, privind-o fix, simțind cum o lacrima fierbinte i se scurge pe obraz, ajungand pe buze. Imediat, își dădu seama că lacrimile îi curg incontrolabil din ochii-i căprui și roșii ajungând pe buzele-i crăpate. Își umezi buzele, gustul sărat al lacrimilor îl scârbi. Cu un glas tremurând abia reuși să rostească: 
- Ești sigură că asta vrei? Te-ai gândit bine?
- Da. Veni și răspunsul nesperat de prompt. Sunt sigură. 
- Am înțeles.. dar, te rog să îmi spui ce am greșit, ca eu nu vad, spuse el privind-o în ochii ei superbi. 
- Cu nimic, spuse ea. 
- Nimic?! Trebuie să fie ceva.. nu poți să îmi faci una ca asta.
- Poate... întârzie ea răspunsul. 
- Poate?!? interveni el prea nerabdător să știe. 
- Poate te-ai implicat prea mult, poate nu eram pe aceeași lungime de undă. 
Un râs ironic umplu încăperea. 
- M-am implicat prea mult, cum se poate, am incercat să fac totul corect de data asta, ultima data cand am fost în poziția asta mă implicasem prea puțin.. Implicat prea mult? Chiar se poate așa ceva.
- Se pare că da, raspunse ea tranșant, ești... ai fost prea bun cu mine.
Simți cum sângele începe să îi fiarbă, cum inima parcă i se micșorează, se umple cu ură, cu regrete, cu... dispreț. 
- Bine. Spuse el ironic, atunci asta inseamna ca nu o să ne mai vedem.
- Ar fi mai bine să nu, răspunse ea cu jumătate de gură. 
- Deloc? Se agăță el prostește. 
- Deloc. Spuse ea încet, studiind atent un firicel de praf de pe blugi. 
Absent se ridică, își luă geaca, apăsă puțin prea tare pe clanță, și închise ușa zgomotos în urma lui. 
- A dracului de grozav, își spuse cand ieși din scara ei direct în ploaia cu bulbuci de afară. 

vineri, 12 februarie 2010

marți, 2 februarie 2010

2010

Am uitat sa va uram un an nou fericit si inbelsugat, oricum mai bine acuma decat mai tarziu. Nici nu stiu cum sa incep aceasta postare pentru ca sunt un pic stresat acuma cu sesiunea si nu prea am idei. Ce vroiam sa va zic este ca eu unul personal nu astept nimic inportan de la acest an, o sa treaca si acesta ca si ani precedenti fara mari schimbari in plan financiar sau familiar. Observ ca colegul meu de suferinta nu a mai postat nimic pe aici de ceva vreme. Mai am 2 saptamani si am scapat de sesiune si cum decurg lucrurile sper sa nu am nici o restanta, ma ingrijoreaza ultimul examen.

Sa lasam la o parte scoala, am o intrebare pentru voi, cititori acestui blog/jurnal cum credeti ca ar trebui sami petrec vacanta de o saptamana care urmeaza dupa sesiune?

Inca odata un nou fericit !

joi, 24 decembrie 2009

SceneTv


Un proiect de-al nostru care sper sa va ajute atunci cand va hotarati ce nou serial doriti sa vizionati.
Aruncati o geana si nu o sa regretati. Daca o sa regretati, macar ma multumesc cu faptul ca v-am mai furat inca cateva minute din viata.
Hai ca v-am pupat pe portofelul rahitic, dezosat cu ocazia sarbatorilor.
(Imi cer scuze ca nu am scris cu diacritice, dar imi era lene.)

*http://www.scenetv.info/

joi, 17 decembrie 2009

8 motive pentru care urasc Crăciunul

Perioada asta începe să arate din ce în ce mai mult ca și un iad personal. Astfel din motive evidente, de fiecare dată când se apropie luna decembrie ma încearcă o depresie. Încep să mă simt mai ciudat decât o femeie de 40 de ani futută doar odată de un mamifer pe nume Gianni.
De aceea am făcut un top 8 (nu top 10, top 8. De ce? Pentru că așa îmi dictează penisul meu de mascul alfa)
Și fără alte grețoșenii, încep cu numărul unu:

1. Atitudinea pe care trebuie să o ai de sărbători
În perioada asta trebuie să fim mai fericiți, mai buni, mai atenți cu cei din jur. De ce? Dacă mie îmi merg toate ca un penis semierect, de ce ar trebui să mă prefac că toate sunt dulci și frumoase? De ce toată lumea se poartă altfel de crăciun? De ce trebuie să zâmbesc mai des și de ce trebuie să ma port ˝special˝ cu toată lumea? Stați la rând la pulă daca vreți să ma port `special˙ cu voi ipocriților.  

2. Vremea de sărbători
Ninsoarea e de-ampulea. Intră peste tot, te udă peste tot, și amestecată cu noroi arată ca o vastă diaree împrăștiată pe trotuar. Eu de când mă știu urăsc frigul. Urăsc să fiu nevoit să port haine groase. Urăsc iarna.  În fiecare iarnă mă încearcă un sentiment: îl numesc astenia de iarnă, cea mai puternică dintre asteniile cunoscute de om. Și cea mai proastă parte e cea legată de trafic. Românul e veșnic suprins de prima ninsoare. Declarația ´autorităților´ sună cam așa (luna nu contează, asta e universală): ´Ninge în decembrie?? Ce surpriză!´ Să mori tu că iarna nu-i ca vara?


3. Ce ar trebui să fie, și ce este Crăciunul

 Eu credeam că sărbătoarea asta trebuia să fie legată de nașterea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. De fapt este legată despre un moș obez care le aduce ˙daruri´ copiilor. Și de a îti schionosii fața într-un zâmbet fără motiv. Atât. Pe bune, întrebați orice mucos de 4-5 ani. 

 4. Cumpărăturile de Crăciun


Din câte văd, în prezent toată lumea se agită să își îndese din ce în ce mai multe chestii nenecesare în coșul de cumpărături ca apoi  să le consume pe toate într-un timp extrem de scurt, în multe cazuri ajungând la spital după ce bagă în ei canitiăți industriale de cârnați, sarmale, cartaboși și alte produse culinare care ˙trebuie să nu lipsească` de pe `masa de sărbători˙. O meritați, proștilor! Eu, în schimb pe când merg la supermarketul de lângă mine pentru 2 PET-uri de bere și un borcan de maioneză trebuie să aștept la rândul plin de cărucioare cu gabarit depășit. 

 5. Moș Crăciun  

Cum a putut un pedofil gras, care conduce o sanie zburătoare trasă de reni să devină atat de popular nu îmi prea pot explica. Probabil nu degeaba au cei de la Coca Cola unul din cele mai bune departamente de marketing din lume. Au trebuit ei sa mediatizeze una din legendele nordice, ba mai mult, să o și fută pe deasupra. De aia toți mucoșii din lume așteaptă un cetățean în vârstă să le aducă în noaptea de crăciun cadouri, intrând în mod magic pe hornul casei lor. Dacă stau la apartament, iese din hotă. Makes sense. 
 Mai ales că oricine vrea să fie Moș Crăciun.
´Ți-a adus moșu un cadou de crăciun.´ Fuck off!


 6. Filmele de crăciun, colindele de Crăciun 


Băieții deștepți și-au dat seama că se pot face bani buni în perioada asta ´magică´. Astfel au scos o mulțime de filme de mâna a paișpea pe care oamenii să le vadă an de an de an de an. Singurul film care merită să îl vezi e Bad Santa, da nu neapărat de crăciun. Toată lumea e înebunită după cel mai nou film de crăcium, care să îi bage direct în ˙spiritul sărbătorilor´. Autoincendiați-vă în centru bastarzilor! Așa intru eu în spiritul crăciunului. Când văd cadavre carbonizate în față la primărie.  Colindele de crăciun ma deprimă. Când il aud, dar mai ales când îl văd pe Hrușcă, lipitoarea de sezon, cu greu îmi înghit voma ce îmi inundează cavitatea bucală. Mai e și ăla, Fuego, copilul orfan al crăciunului. Dar nu  mai zic nimic că mi se face rău și când mă gandesc la asta.

7. Decorațiunile de Crăciun, Bradul de Crăciun 
Nu urăsc foarte multe lucruri mai mult decât orașul proaspăt împodobit de crăciun. Arată gata pregătit pentru lipitorile care ies la o plimbare de mânuță cu boracii să le arate ´luminițele´. Dacă am sta să calculăm câtă energie e consumată deampulea în fiecare an în perioada crăciunului, bani cu care ar putea să facă ceva mult mai util, gen să îmi plătească mie nota de la bordel.
OOOooo Brad frumos, OOOooo Brad frumos, cum te împodobim noi ca idioții, cumpărăm globuri (pe care le folosim doar odată pe an), beteală și alte câcaturi pe care le așezăm pe un conifer. Așezăm bradul în camera din față, să-l vadă toată lumea, să poată belii fasolea copii la el. Apoi după ce se termină sărbătorile îl aruncăm la container și măturăm toate acele de brad căzute prin casa. Ce frumos. Știți ce e mai frumos? Capul tau retezat de o bâtă de stânaș din aia cu ciot la capăt.

8. Îndrăgostiții de Crăciun
Fac planuri unde o să își petreacă crăciunul și revelionul împreună. Cât de frumos e să ai pe cineva special lângă tine și cât de romantic e ca în noaptea dintre ani să ciocnești un pahar de șampanie de supermarket. Eu nu am avut niciodată un crăciun ´în doi´. Ce trist poate să sune asta. Da, știu, absolut devastator. Probabil că nu v-ați gândit la faptul ca NU VREAU un crăciun în doi, nu vreau să profit de perioada asta pentru a salva o relație care nu merge, cum se face de obicei. Mă mulțumesc cu vinul din damigeană, bucata de pâine cu salam înmuiat în maioneză și cu compania multiplelor mele personalități. Hai sictir.

Menționez că ierarhia nu este crescătoare sau descrescătoare. Toate alea de mai sus mă enervează în mod egal, și ar mai fii multe altele, dar cum sunt leneș din fire nu vă mai zic nimic.
Happy Christmas, bitches!





miercuri, 16 decembrie 2009

Idiot mioritic



Cum să fii așa de lovit de tranvai încât să ții microfonul invers?
Vă las pe voi să decideți.

vineri, 13 noiembrie 2009

Diverse tâmpenii de pe iutub

După o lunga perioadă de convalescenţă revin cu câteva videoclipuri extrase de pe infailibiulul iutub.

Primul e, zic eu, cel mai reusit cantec de dragoste pentru lezbiene. Şi să fim serioşi, cine nu a vazut faimoasa declaraţie de dragoste din greţoşenia ce a circulat, şi încă mai circulă pe net, numită generic 2 girls 1 cup. Jon Lajoie, unul dintre cântăreţii mei preferaţi i-a dedicat cântecul următor:




Hai că azi mă simt generos vă mai adaug o melodie de-a lui, cu_care poate vă identificaţi şi voi (I know I do)..

miercuri, 11 noiembrie 2009

PROFETIA MAYA

Ce parere aveti despre ipotezele de mai jos?

Maya ramane o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.


O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX.

Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile.

Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.
Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012 !

Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de
esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens.

Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis
prin Biblie.

Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.


- Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din
compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.

- Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.

- Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace.

- Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.

- Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de
radiatie ionizata.

- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai
stralucitoare.

- Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.

Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.

Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee.

Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona,

Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina fata de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.

Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.

Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica.

Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice.Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. "Animal cu (oaresce) ratiune", fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.

Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk.

Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.

In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii.

Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice,astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte,pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea.

Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.

Cine invinge merita sa mearga mai departe . Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evolutia
stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre "baietii buni si baietii rai" - dupa gandirea simplista americana .

Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui... atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori,sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.

Pe de alta parte , planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a
beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei.

Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul... periodic.

Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru "Discovery" TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval.

O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, "pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua".
Toate aceste modificari sunt ciclice si... obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.

2012 pe Terra

Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra.

Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog!

Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X).

Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre.

In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor iar ca rezultat... nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!!

Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.
Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).
Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba "bataia inimii". Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, "rezonanta Schumann" a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de
la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi.

Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt... doar 16 ore reale!

Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.

Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit : intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune !

Inca neclar?

Mai concret: 24 de ore vor fi... 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! !

Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel "Punct Zero" se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului.

Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii

Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei
stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.

Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:
- intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
- vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
- banii vor disparea ca necesitate;
- vom intra in Dimensiunea a 5-a;
- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.
In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica):
- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului. In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane.
Este asa-numita "inaltare", "ridicare la Cer", despre care vorbesc si
vechile scrieri. "Inaltarea" fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului,fapt observat prin teste de sange.

Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa.

marți, 13 octombrie 2009

Unde dai si unde trosneşte

Un firicel firav de transpiraţie i se prelingea uşor pe fruntea-i plină de cicatrice. Firul firav se uneşte cu un altul, ca mai apoi să formeze un picur cristalin care se izbise de pământul întărit. Poşeta masculină neobişnuit de grea ce o purta asupra lui parcă îşi pierdea din greutate cu fiecare pas. Cu fiecare centimetru mai departe de locul acela se simţea mai liber. Fiecare mişcare devenea mai sprintenă. Cu fiecare gură de aer proaspăt luată se simţea mai bărbat. Mai departe de tot ce insemna ea, persoana de la care a îndurat atâtea. Dar amintirile erau încă vii, încă mai putea vedea cu ochii minţii calvarul pe care l-a trăit alături de persoana "iubită".
Cu mişcări fragile îşi aprinse o ţigară. Fumul înecăcios se ridică spre tavanul îngălbenit. Era singur. Gândurile începuseră să îi invadeze mintea firavă. Îşi amintea conversaţiile ca prin vis:
"Tu eşti târfa mea! Nu meriţi decat porţia zilnică de maioneză din ibric! Întoarce-te. Ai fost o fată rea. Trebuieşti pedepsita! Şi amintirea se termină cu sunetul spart al biciului ce tăia prin carnea lui fragedă de copil."
Realiză abia peste multă vreme că începuse să plangă. Se ghemui într-un colţ şi îşi strânse iepuraşul de pluş preferat în braţe. Îl sărută şi scuipă când realiză ca avea gust de spermă. Singurul lucru care îi mai amintea de el. Luă bricheta de pe noptieră şi acţionă mecanismul. Nu porni din prima. Privi cum jucăria lui din copilărie se transformă în scrum. Chiar şi fumul înecăcios din jucăria de pluş îi amintea de chinurile pe care le-a îndurat. Ciudat. Îi plăcea. Ştia că nu mai avea ce face. Îşi învârti ochii prin cameră. Nimic special. Rafturi goale, o poză alb negru a lui Eminescu pe perete, deasupra televizorului, răpirea din serai tronând deasupra patului, măsuţa proaspăt lăcuită în mijlocul camerei. Porni spre bucătărie. Ochii încă îi mai erau umezi. Din nou "scană" zona. Masa îngustă era goală, mobila sărăcăcioasă cu rafturi rupte şi uşi lipsă abia atârna peretele plin de igrasie, iar în chiuveta ruginită trona un borcan, borcanul de la castraveţii muraţi de la mă-sa, odihnească-se în pace. Dintr-o dată avu o revelaţie, o epifanie putu să o numească. Goli borcanul. Îl puse pe linoleul din sufragerie. Îşi luă camera de filmat.O aranjă.
Epifania era: E grea viaţa de sado masochist.

joi, 8 octombrie 2009

Studenţia - ză ocupaţion of ciois

A început. A început de mult, dar pentru mine a început mai tărziu.
Căutam loc de parcare. Parchez pe strada prea aglomerată, la căteva sute de metrii bune de căminul jegos unde sunt cazat. Intru pe poartă, salut din obişnuinţă portarul şi mă "cazez". Caut camera. O ştiu bine, pe uşă scrie mare "PERICOL DE LUZĂRI", text "redactat" cu caractere parcă desenate de un copil oligofren de clasa a 5-a, însoţit de clasicul semn "apă nepotabilă". Mirosul familiar de mucigai neamestecat (încă) cu fum de ţigară mă loveşte în faţă. Rezist. Sunt obişnuit. Şi ăsta e doar începutul. În scurt timp camera se umple şi de fum şi de "discuţii filozofice".

P.S. O să mai scriu cand am ceva interesant de zis. Deocamdată ţin totul pentru mine.

marți, 29 septembrie 2009

Unde te vezi peste 5 ani?

Planuim. Calculăm fiecare detaliu, oricat de minor ar fi acesta. Privim totul din perspective diferite. Alegem. Fiecare alerege contează, ştim. Poate mai devreme poate mai tarziu (cum spunea Bitză). Suntem fiinţe îndeajuns de raţionale încât să alegem între “bine” şi rău. Acţionăm. Greşim. Învăţăm. Acţionăm iar, deşi încercăm să învăţăm din greşeli, nu întotdeauna “dorim” să fim “perfecţi”.

Din perspectiva creştinilor, dar mai ales din perspective mea, viaţa e ca un imens interviu. Eşti nevoit să răspunzi la multe întrebări, în funcţie de răspunsuri sau acţiunile trecute din CV-ul vieţii (ca să îl numesc eu aşa), fie primeşti “job-ul”, caz fericit, mergi în rai, fie eşti “respins”, caz în care va trebui să înduri o eternitate de chinuri inimaginabile pentru mintea omului.
Suntem fiinţe complexe, guvernate de sentimente complexe, gândim egoist, dar totodată suntem una dintre cele mai generoase specii. Paradoxal firii noastre violente, suntem capabili de a iubi necondiţionat.

Intră un tip la un interviu. După o serie de întrebări la care răspunde relativ bine, vine şi clasica întrebare din partea intervievatorului: „Unde te vezi peste 5 ani”. Răspunsul nu întârzie să apară: „În locul tău”.

vineri, 25 septembrie 2009

Genial

Aşi putea să scriu pagini întregi despre cât de mult adevăr e în melodia asta. Dar nu o să o fac. Pentru mine are o semnificaţie specială.



Cand totul se darama in jurul tau
Aminteste-ti sa nu-ti para rau,
Aminteste-ti de ce-ti spun acum,
O sa ramanem doar poze intr-un album.

Uneori as vrea sa fii ramas
Acelasi copil putin retras;
Acelasi copil, cand asteptam
Craciunul, cu nasul lipit de geam.
As vrea sa nu inteleg tot ce inteleg acum.
Mi-as dorii sa nu spun ce spun.
Fara sa vrei, fara sa-ti dai seama
Nu ii mai ai in preajma pe tata si pe mama.
Totul e facut doar din franturi
Ai momente in care uiti sa te bucuri
Tot mai dese sunt in schimb momentele
In care vrei sa cedezi aceste vise rele.
Mult prea orbi ca sa vedem
Ne pierdem fara sa intelegem.
Din pamant ne intoarcem in pamant
Suntem, pana la urma, niste frunze-n vant

Totul e sigur, ca un joc de zaruri
Viata e ce se intampla in timp ce-ti faci planuri
Nu uita! Nu regreta!
Obosesti sa mai traiesti
Te intrebi in ce directie sa pasesti
Cand ti se par toate fara sfarsit
Iti gasesti bucuria intr-un rasarit.
Parca iti gasesti zambetu` printre riduri
Parca nu ai in jur atatea ziduri
Iti vine mai usor sa te minti
Sa nu se vada atunci cand strangi din dinti.
As vrea de mult de multe ganduri sa scap,
As vrea sa nu imi treaca prin cap ce imi trece prin cap,
As vrea san u fi scris tot ce-am scris,
Ma uit pe versuri si dau vina pe pix.

Cand totul se darama in jurul tau
Aminteste-ti sa nu-ti para rau,
Aminteste-ti de ce-ti spun acum,
O sa ramanem doar poze intr-un album.

miercuri, 23 septembrie 2009

Just another Near Death Experience

Degetele îi tremurau frenetic cu fiecare treaptă urcată, simţea inima cum încearcă să evadeze din pieptu-i păros. Strângea cu toată forţa balustrada în timp ce încerca să îşi coordoneze paşii pe scările acoperite de gresie roz. Rozul nu era culoarea pe care vroia să o vadă acum. Urăşte rozul de când se ştie, iar faptul că păşeşte pe acel material roz îl scotea pur şi simplu din minţi. Strânse din dinţi şi continuă. Bătu sfios la uşă şi intră. Mirosea ciudat înăuntru, mirosul pe care ajunsese să îl urască încă din copilărie, încă de la prima vizită. Cu jumătate de gură salută.
- Bună ziua.
- Bună ziua. îi răspunse femeia abia trecută de 30 de ani. Hai, ia loc nu te sfii, fă-te comod.
Cu mişcări prea bruşte şi neîndemănatice se aşeză cât mai comod putu.
Un sunet ascuţit, prea familiar umplu încăperea.
- Te doare? îl întrebă femeia.
Cu lacrimi în ochi abia putu clătina din cap în semn de negaţie. Îl durea, dar nu voia să îi dea ei satisfacţie. Nu voia ca ea să ştie agonia prin care trecea. Doar era bărbat, ce mama dracu`. Durerea deveni din ce în ce mai ascuţită, sunetul deveni din ce în ce mai pătrunzător, creerul lui părea că se lichefează, simţea cum îi curge pe frunte, pe gât, pe piept. Doar după ce femeia vorbi din nou realiză că lichidul respectiv nu era creer ci transpiraţie.
- Te doare? Întrebă din nou, îţi fac o injecţie? Deja dau de ţesut sănătos. Şi cred că o să doară.
Abia mai putând respira, învins şi umilit, tânărul încuvinţă din cap.
Simţi acul intrând din ce în ce mai adânc, şi lichidul din seringă cum pătrundea în tesut.
După o pauză de câteva minute din nou avea să sufere durerea de care îi era atât de teamă.
După alte câteva zeci de minute bune de chin vocea, acum angelică, a femeii îl anunţă că s-a terminat:
- Gata. Ai scăpat. Ne vedem marţi la doişpe.
Doar gândul că îi va mai vedea faţa încă odată, îi învineţea coaiele. Dar din nou cu o resemnare nefirească pentru el, lăsă ochii în pământ şi îi răspunse:
- Pe marţi atunci, săru`mâna.
Coborând scările de un roz iritant, se gandi: "am scăpat, o pulă". Se îndepărtă băgând teama în bătrâne şi copii cu flegmele lui colorate.







luni, 21 septembrie 2009

Maturizarea. Pamfirelovici style

Procesul de maturizare e destul de complex, greu de înţeles şi foarte luung. Nu vreau să filozofez despre asta, nici nu mă chinui prea tare să înţeleg ce zic "specialiştii" despre el (proces). Maturizarea poate fi privită din mai multe perspective, din perspectiva dezvoltării intelectului, a capacităţii de a asimila diverse câcaturi, cât şi la un nivel "fizic", ca să fi "matur" trebuie să ai o mufă de om "matur". Dacă ai o moacă de om "mare", asta nu înseamnă automat că şi gândeşti ca un om "mare" (reciproca e valabilă).
Nu de puţine ori am încercat să mă gandesc la asta: "Sunt destul de matur pentru vârsta mea?". Şi de fiecare dată răspunsul venea prompt şi excesiv de sincer: "Negative". Până acum câteva luni.
Acum o să vă povestesc despre unu` dintre prietenii mei, pe nume Pamfirelovici. Pamfirelovici, are 21 de ani, 186 cm şi puţin peste 80 de kilograme. Eu îl cunosc foarte bine pe Pamfirelovici, deci pot să vorbesc despre el chiar şi la persoana I, şi chiar asta o să fac. Uite incitanta mea (adică a lui Pamfirelovici) poveste:
"Acum 25 de zile am facut un lucru ciudat, în privinţa căruia eram extrem de sceptic, mai ales la început. Am făcut un pariu. Un pariu simplu. Termeni extremi de simplii şi dureroşi: Abstinenţă pe o lună. Fără Manuela, fără Giocco di Manno, fără alte chestii de gen. Şi cum mie cum nu prea îmi sta în caracter să pierd (pariurile), deşi am suferit (intens) pe parcursul acestei luni, în sfârşit văd lucrurile clar, am început să înţeleg călugării. Partea interesantă e că după 2-3 zile (de la începutul "curei"), ai tendinţa să fi agitat, nervos, agresiv, ca o femeie nefutută (cu ocazia aceasta le-am înţeles şi pe femeile nefutute), dar după o vreme îţi intră în sistem, te "curăţă", gândul de a sparge gresia nu mai e atât de îmbietor precum era odată. Astăzi am realizat că mai am 5 zile din pariu, 5 zile fără să o dau la muştiuc, şi spre surprinderea mea, nu îmi mai pasă, nu îmi mai vine, mă simt ca şi unu trecut (cu succes) prin focurile AA, detaşat total, împăcat cu mine însumi, am găsit calea de echilibru între Ying şi Yang. Îl înţeleg şi pe Albert Einstein, şi pe toţi ăia care zic că e mult mai bine să nu te masturbezi, gen Biserica Catolică, sau toate bisericile, nu ştiu exact (pentru că nu prea îmi pasă).
De câteva săptămâni mă simt mai matur, mai trecut prin viaţă decât eram (acum cateva săptămâni). Şi ştiu că orice bărbat (mai puţin călugării şi Papa [despre el nu-s prea sigur]) îşi unge ştromeleagu` din când în când (mai ales la vârsta "marilor întrebări"), nu e nimic rău în asta, dar încearcă să mergi mai mult de o lună fără. Ai să vezi că alta e lumea, soarele străluceşte mai puternic, iarba are alt miros, mintea îţi e mai ageră, capacitatea de a înţelege lumea creşte, totul are alt gust, alt miros, unul mai bun. Deşi uneori, trist fiind, te găseşti stând dezbrăcat într-un colţ, înconjurat de semiobscuritate, frecând uşor o pulă semierectă, şi ascultând o melodie cântată de Tokyo Hotel  în amintirea timpurilor trecute (vremea când o lustruiai mândru..); nu zic, nu e uşor să izbuteşti, dar give it a go. Nu ştii ce pierzi."             

P. Pamfirelovici,

Abstinent Amator 

Aşa. Pamfirelovici kicks ass (the gigant, fat, cellulite filled kind of ass you see in hippo porn movies).

Orice asemănare între mine (aka MenThal) şi personajul din perspectiva căruia am scris această experienţă de viaţă  e PUR (POWER GEL) întamplătoare.

miercuri, 16 septembrie 2009

Despre pornoşaguri

Internetul, (şi nu numai) e un loc deosebit de pervers. Gugăl-ul nu face excepţie.
Pornoşagurile reprezintă o parte importantă din viaţa unui bărbat (sau femei, desi ce-i drept, mai rar), mai ales pe calea internetului. Ca să citez un clasic in viaţă: "revistele e scumpe, mai bine freci manganu` gratis pe net".

Din vasta, nemărginita, neţărmurita şi lugubra mea experienţă, datând de pe vremea când eram chiar eu un adolescent frustrat în cautare de modalităţi de stăpânire a legiunii de hormoni care îmi invadau corpul, vă arăt cateva metode stealth cu ajutorul cărora puteţi să spargeţi gresia relativ liniştiţi, fără riscul de a vă prinde părinţii/colegii de serviciu/alte persoane, când vă goliţi instalaţia.

1. ALT + TAB

Dacă eşti la PC, arzând-o pe Manuela, pe site-uri XXX, mă-ta fiind în bucătărie sau în dormitor, iar tu nu mai poţi aştepta până ce rămâi singur, dacă mă-ta se hotărăşte să te cheme la masă sau ceva în gen, când simţi că se apasă clanţa puşcă consecutiv tastele ALT+TAB (dacă eşti pe windows) şi o să îţi apară fereastra deschisă anterior, scăpându-ţi tutorele de orbire prematură.

2. Butonul RECALL (di pe rimote controlăru televizorului)

O seara perfectă pentru tine implică un canal erotic pay-per-view, un borcan de maioneză şi classicul giocco di manno (uneori când vrei să fi nebun poţi chiar să "go lefty"), dar ghinion, sor`ta, sau mă`ta, ta`tu ori alte târfe băgăcioase vor să îţi ruinele planurile ude. Când intervine o ameninţare, majoritatea telecomenzilor au un buton care schimbă pe ultimul canal vizionat, dacă nu ai televizor cu telecomandă cu butonul RECALL/PREVIOUS sau cum l-au denumit băieţii care au produs TV-ul, CUMPĂRĂ-ŢI. Acuma trebuie doar să ai grijă ca ultimul canal vizionat să nu fie tot un canal ca şi cel pe care îţi freci carasu`, sau chiar mai rău, nu e indicat să te toarne părinţii uitându-te la Animal Planet în timp ce storci banana.

3. Win + D

Dacă o arzi cu sonor şi nu ai timp să reacţionezi când eşti turnat de securişti, plesneşte repede tasta win (aia cu un steguleţ [sau ce o fi] pe ea, dintre tastele Ctrl şi Alt) şi tasta D. O să îţi apară desktop-ul scăpându-te de o explicaţie penibilă mamei tale.

Unele explicaţii (ce-i drept penibile) ar putea fi de genul:
"Eu, eu mă uitam doar la ea, uite, îmi apare un neg aici sub, dar îmi e prea ruşine să vorbesc cu tine despre asta."
"Mă mănâncă la pulă, mamă."
"Doar încercam să scap de o pată ce mi-a apărut ieri pe puţă"
"Da, recunosc, îmi fac laba, e ceva normal pentru vârsta mea, nu?"
"Bună mamă, vrei să îmi dai o MÂNĂ de ajutor?" etc.

Când vine vorba de jerk`uitul la pornoşaguri putem împărţi bărbaţii în 2 categorii: ăia care îşi dau laba la pornoşaguri şi recunosc, şi ăia care îşi lustruiesc ştromeleagul, dar nu vor în niciun chip să recunoască. Eu fac parte din prima categorie, deşi odată cu înaintarea în vârstă a scăzut fregvenţa lustruirilor, acum devenind doar ocazionale, apropiindu-se îngrijorător de cifra nulă (la fel ca şi cititorii mei). Am observat că acuma nimeni nu mai se autosatisface folosind good old-fashioned-ul sex (ăla ce implică lovirea repetată a vaginului cu o pulă). Există, ca şi la chipsuri/biscuiţi/bomboane/pâine/orice mai nou diverse "arome", deviaţii, "fetiş-uri", dintre care am "recoltat" câteva:

Futaiuri anale - De acord, sunt un ass fan declarat
BDSM Fetish - Dacă ideea de a te simţi bine, include un căluş băgat adânc în gură, cateva hâţuri de cal cu care să te lege şi mai apoi să te lovească cu un bici, prefer să rămân virgin.
Pornografie bisexuală - No comment
Bizarre Sex - Nici nu vreau să ştiu
Cum Sex - Cred că e mai mult pentru "sexul frumos"
Dildo Sex - Okay
Drunk Sluts - Interesant
Extreme Sex - Din nou interesant
Facial Cumshots - nu-s fan (iar cred că-i pentru femei)
Fat Sex - Mai bine nu
FemDom - Huh??
Fisting - Auch..
Foot Fetish - Deja incepe să devină bizar
Granny Porn - Damn, cine se uită la aşa ceva?
Hairy Pussy - Scump BIC-ul, ei?
Interracial Porn - Ăsta e okay..
Kinky Sex - KINKY!
Latex Sex - Sună promiţător
Lesbian Sex - Chiar şi mai bine
Mature Porn - Dacă vă plac babele..
Old Man Sex - Din nou babe, unde ajunge lumea asta oare?!
Party Sex - Neapărat
Pissing Sex - WEC!
Pregnant Porn - Îmi aminteşte de un banc: Doi gemeni jucau cărţi în uter. La care unul dintre ei:
- Nu mai mă joc!!

- De ce? întreabă celălalt.
- Chelul ăsta tot mi se tot uită în cărţi!
Public Sex - Merită încercat măcar odată. Adună adrenalina mai multă decât datu` cu paraşuta (şi da, ma refer la genu de femeie care îşi vinde pizda pentru bani).
Retro Porn - Habar nu am ce vor să zică cu asta.
Shemale Sex - Începe să îmi fie frică..
Voyeur Sex - Mai bine tac (mă simt prea cu musca pe căciulă)
Weird Sex - Ciudat..




luni, 14 septembrie 2009

Dub music kicks ass

De ceva vreme am început să o ard Dub.

Închide ochii şi imaginează-te pe o plajă înconjurat de pescăruşi, şi alte chestii precum femeile alea negre cu ţâţe până la genunchi. OY OY OY, OY OY OY





Am fost şocat să aflu că albumu` a fost scos prin 1981



Desfundaţi-vă urechile cu aceste două melodii. Mie îmi induc o stare de bine generala.

duminică, 13 septembrie 2009

Noaptea se aşternuse peste sătucul de munte precum un imens voal pe sânii unei doamne trecute de vârsta a treia. O siluetă neagră se distinge cu greu pe uliţa pietroasă care şerpuieşte până în vârful impunătorului versant. Luna trimitea reflexe argintii peste greerii care făceau o gălăgie de nedescris. Sub cămeşuţa înflorată era o fată ce părea trecută de prima tinereţe care rozându-şi unghiile înainta agale pe poteca alunecoasă. Prin minte îi treceau atâtea lucruri încât se opri o secundă să se poată concentra: "Mărie îmi bag pula! Mărie adă apă! Mărie futu-ţî mămucuţa ta, ai ars coleşa! Fă eşti prostă!". Aceste frânturi complexe de amintiri gravitau încă vii în căpşorul ei needucat de tărancă a secolului XXI. Scoase celularul din sân, apoi îşi aranjă cămeşa înflorată. Era nou. Aşa îi zise Pamfir. Model cu ecran color şi camera foto. Îi plăcea. Doar îl privea şi se simţea importantă. Păcat că nu avea în el cartela. Măcar putea face poze, îi era de ajuns. Pe ecran scria mare "Please insert SIM card". Îi mai aruncă o ultimă privire, îl sărută şi îl vârâ din nou între ţâţele ei voluptoase. Poteca devenea din ce în ce mai îngustă, lumina lunii din ce în ce mai intensă, iar inima ei din ce în ce mai mică. Se temea. Auzise poveşti. Multe poveşti. Stia că Mănoaia era discretă, dar îi era teamă să nu se afle. Să nu se ştie. Ruşinea.
Şi Pamfir era altfel. Dar nu, era femeie măritată, nu se putea afla. Duse mâna peste burta umflată şi involuntar lacrimile îi şerpuiră peste obrazul ars de vânt. Pamfir se purta cu ea ca şi cu o persoană, când era cu el nu era "prosta" nimănui.. ştia că în ultima vreme, Leon presimţea ceva. Dar nu ştia, era sigură de asta. Instinctiv puse mâna pe ochiul negru cu contur mov, puţin umflat. Merita. Merită să întarzie cu merindea lui Leon, merita să fie lovită pentru asta de bărbatul ei, merita pentru el, pentru Pamfir. O căsuţă mică şi întunecată ieşea din pământ, pe măsură ce Măria urca din ce în ce mai mult. Părea atât de sinistru să trăieşti aşa, acolo, singură în vârf de munte. Un fior îi cuprinse tot corpul şi realizase că tremură. Îşi suflase în mâinile reci aproape tot drumul. Se dezmorţiseră acum.
Bătu de trei ori în uşa neagră şi pe alocuri putrezită. Aceasta se deschise şi în prag o priveau o pereche de pupile prea dilatate pentru a fi catalogate drept ochi.
- Seara bună lele Mănoaie. Abia putu să rostească cele câteva cuvinte.
- Noroc bun fata babii, ai vinit. Hai înlountru, şăzi, avem mult de lucru.
Picioarele îi tremurau îngrozitor, simţi din nou un alt fior pe spatele-i cu piele de găină. Făcu câţiva paşi şi se aşeză pe laiţa din odaie. Privi în jur. Încăperea i se părea sinistră şi primitivă, chiar şi după standardele ei. De tavan erau atârnate, legate de sfori subţiri câteva animale mici, unele moarte altele zbătându-se frenetic, hălci de carne, păsări, şi fel de fel de buruieni. Nu avea nimic pe jos decât pămantul de sub casă, daca o putea numi aşa, casa. Un pat din lemn umplut cu paie trona în mijlocul odăii, lumina opaiţului dansând pe pereţii muruiţi de lut cleios.
Cu inima cât un purice întrebă:
- Crezî că om putea? Ştii, nu vreu să afle tăt satu.
Luând de pe soba murdară o oală imensă baba îi răspunse rânjind gingiile de care se atârna un singur dinte negru:
- Lăsă tu pe mine fata babii, că te scapă baba, amu aşază-te tu frumos pe patul cela şi lasă tu pe mine.
Urletele se putură auzi târziu în noapte, ecoul lor împrăştiindu-se adânc spre munţii fără sfârşit. Continuară, însă fiecare urlet ascuţit scădea din intensitatea următorului. Baba, transpirată scoase oala aburindă de pe pântecul femeii şi curăţă rămăşiţele fiinţei fără drept la viaţă de pe pământul vopsit în roşu.
- Ai scăpat. Sfârşi Mănoaia ştergându-şi sudoarea de pe fruntea-i ridată.
Când primele raze de soare scăldară iarba grasă de o parte şi de alta a cărării şerpuitoare, o siluetă aplecată călca agale spre satul proaspăt udat de roua groasă.

miercuri, 9 septembrie 2009

Did you heard?

Brings back memories. Crampe musculare, nopţi nedormite, încercari eşuate de a opri criza de râs care mă cuprinsese, diaree acută provocată de râs intens, lacrimi.



Şi astea toate doar din cauza acestei faze..

duminică, 6 septembrie 2009

Oare unde o să ajungem?

Lăsând la o parte preludiul încep direct: DECI planeta noastră se duce pe pulă. Oriunde mergi vezi gunoaie, poluare, oameni nepăsători, cretini care aruncă pe jos orice de la mucul de ţigară la pungi de plastic. Cretinii care arunca pe jos oare ştiu în cat timp se dezintegrează un recipient de plastic de genul celor care te descotoroseşti aşa de uşor? Nu? Hai că vă luminez: 800 de ani. 800 de nenorociţi de ani. Un PET. Cretinii se dezintegreaza mult mai repede. Probabil că e ceva ritual de marcare a teritoriului. Cretinii ştiu că sunt atât de insemnificativi pentru lumea din jurul lor încât doar PET-urile şi pungile de plastic vor dăinui mai mult decât efemerele lor rămăşiţe trupeşti.
Desigur ei sunt doar o picătură în oceanul de probleme care suntem noi, umanitatea. Fiinţe prin definiţie egoiste, nomade, individualiste, din nou egoiste, ne gândim mai mult la prezent, la propriile noastre scopuri nesemnificative decât să vedem imaginea în amsamblu. Şi e un landscape adevărat. We are a dying breed, asta e clar, the question is only "WHEN"..
Deşi stând aici în fotoliul meu comod şi filosofând, întrebarea, de fapt certitudinea e că ne merităm soarta pe deplin. Suntem cel mai egoist animal. Noi, această entitate biologică, prin selecţii repetate a genelor am reuşit să evoluam la stadiul în care am ajuns acum, nu am putut să conştientizăm unele probleme ale comportamentului nostru, care zic eu că sunt necesare supravieţuirii. Nu reuşim să trecem cu vederea peste "viicile" noastre, care de mult nu mai sunt nevoi, şi torturăm planeta secol după secol, gândindu-ne că poate nu noi vom fi ăia care vor fi distruşi de aceasta.
În final mă resenmez şi eu, specific naturii mele, umane, sunt doar un firicel de nisip care încearcă să oprească o furtună de proporţii epice. Deşi, uneori, una din cele mai neînsemnate persoane poate să faca diferenţa.
Vă las să reflectaţi măcar un moment consecinţele acţiunilor voastre. Chiar dacă acuma ziceţi că nu puteţi schimba nimic, şi că destinul nostru, ca rasă este pecetluit, măcar încercaţi. Respectaţi mediul. Înodaţi prezervativul după fiecare futere şi plasaţi-l nu pe geam, nu în budă, nu pe scara blocului/în faţa blocului/pe bloc ci la gunoi.
PS Pungile de plastic se descompun în 200-300 de ani. Nu marcaţi astfel scurta voastră şedere pe planetă. Încercaţi să fiţi responsabili de faptele voastre.
Ecologistul de serviciu,
Gabi